"I-am scris prietenei mele din O. despre cum s-au aşternut frunzele aici şi despre ciorapii cei albaştri pe care i-am găsit la solduri - îmi era teamă că o să uit; când tac, uit, şi apoi o iau de la capăt cu tăcerea. Prietena mea F. mi-a spus că asta e din cauză că sunt Taur, iar pe Tauri nu-i deranjează că lucrurile se repetă, numai că mi-e greu să-mi imaginez pe cineva care să nu-şi dea seama că lucrurile se repetă; în fine. Dar, dacă tot n-am o miză mai serioasă, vreau să cred că tac pentru a-mi reaminti, când, ca să fiu sinceră, nu mă prea interesează toate chestiile astea, i-am scris dintr-un fel de estetism impudic, cam grosolan pentru gustul meu, sper să nu-şi dea seama. Dar o ştiam îndrăgostită de stepa rusească şi de frig, ştiam că-şi va imagina imediat gestul meu de profesoară la tablă, arătându-i mestecenii galbeni; şi, apoi, poate, pulpa mea albastră încolăcind unul dintre trunchiurile argintii, şi felul în care, netam-nesam, o sărut câteodată pe buze, în lumina înnălbită a zilei, înroşind-o.
Ca să fiu sinceră, nu i-am scris nimic, nu am avut timp, abia am apucat să mă gândesc o clipă la ea, are o bonetă albastră, care îmi place mie, iar mestecenii cred că i-am luat dintr-un roman cu imagini puternice, de cine ştie când. Şi totuşi, să scriu ca să nu uit - îi trimit mâine ciorapii, cu aerele mele de mister şi pompoşenie îi spun că sunt un robinet deschis în tâmpla mea, pic-pic..."
...
