Zăgazul

Raniţa tatei a fost mai mereu grea
- ţin minte că mi se rătăceau degetele printre ciocolată şi marţipan -,
mă ajutam de o pereche de sandale albastre din cauciuc
să-mi amuţesc paşii, când aşteptam.

Şi mai ştiu că nu am mai văzut o ploaie ca atunci,
 îmi făcusem din mâini streşini;
când a venit, am ţipat ca la o-nmormântare
- niciodată n-a fost mai mirat şi mai trist
- iar marţipanul era ud de tot.

Azi

Chrissei, căreia nu am reuşit să îi dăruiesc cât mi-aş fi dorit din această toamnă

Mi-a plăcut că azi
era atâta toamnă
încât puteai să-i cre (e) zi pe toţi poeţi
şi puteai să lungeşti cuvintele
mai mult.

Azi, puteai să oftezi fără jenă,
toţi erau cu ale lor,
puteai să spui despre orice nebun
"Ăsta-i normal", că oricum
se vedea clar totul pe cer.

Ştiu că e bine să încerci poeme
oricare ar fi anotimpurile.

Doar că azi a durut un pic mai mult.


...