sâmbătă, 28 decembrie 2013

Underneath





În iarna aceea ea căuta
printre frunzele uscate ultimul strat
(pentru aceasta era uneori nevoie să-ți pui sprâncenele
astfel încât mai-mai să atingă pământul).

O interesau, de asemenea, acele fire anume din vânt
de la rădăcinile trandafirilor înghețați
(trebuia atunci să știi cum să te pitești
de cu seară-n grădină).

Citea mai apoi legende cu păsări înalte, -albăstrii
care traversaseră dintr-un singur pas cerul
și tare-ar fi vrut să le fi mângâiat coastele calde
( iar în acest loc mereu se oprea
să întețească focul răscolind prin cărbuni).


sâmbătă, 7 decembrie 2013

În vestibul


Ştiam c-o să vină cu degetele ca strugurii
strânşi de pe tarabe după-amiaza târziu,
că ne vom încerca, iarăşi, colierele şi brăţările,
că ne vom potrivi părul, iar dup-aceea vom ţine umerii foarte drepţi
în oglinda din hol.





Ştiam că ne vom spune toate lucrurile acelea
cât timp ea se va descălţa şi va căuta prin casă apoi
urmele din ceşcuţa cu lavandă şi busuioc.


Întotdeauna o să luăm hotărâri aşa cum ne vine
- vom împinge una spre alta când un pandantiv de sidef,
când unul din argint patinat,
dar asta se va întâmpla atunci când între pulovere va fi întuneric
şi doar după ce-i voi fi promis că o să mai stăm o clipă-mpreună
- voiam doar să mă încredinţeze
 că va fi atentă la scări.


miercuri, 27 noiembrie 2013

Design


" Asta se poate face dintr-o bibliotecă albastră
ori dintr-un dormitor în care ai aşezat gutui foarte coapte
şi se poate întâmpla atunci când pământul a cules frunzele,
însă ai mai găsit un peţiol stacojiu pentru draperii.





Sau, dacă vrei să-ţi explic şi mai limpede,
poate fi la marginea unei după-amieze
când ţi s-a făcut cald asemeni unei păduri
după ce-a dumicat soarele."





Astfel îmi vorbea, subţiindu-mi creioanele cu oţel auriu
- dar despre ceea ce am pus lângă prag când s-a lăsat seara
niciunul dintre noi nu a adus vorba vreodată.





joi, 14 noiembrie 2013

Maree





Ştiam întotdeauna când se hotăra să meargă acolo
- avea zâmbetul celui ce a convins un copil să adoarmă
şi privirea cuiva care urmăreşte o barză spre lizieră.

Uneori, când mă gândeam că avea să tresară
îi zăream haina strecurându-se repede între fiorduri
şi-l aşteptam în locul plin de alge împăturite şi solzi,
iar razele îmi uscau sarea pe tălpi si pe buze.





joi, 31 octombrie 2013

Târziu









Dimineţi de octombrie, şi cum credeam noi
că putem urca dealurile doar
luând pe un deget ciocolată topită în ibricul de-aramă
( întotdeauna ni se părea c-avea un gust un pic amărui
şi respiram grijuliu
de teamă să nu se usuce prea repede ).

Din tren nu ne dădeam seama cum trebuie
dacă ciulinii stăteau cu adevărat drepţi
ori erau prinşi în cercurile pe care le făcea iazul,
dar mi-amintesc sigur
cum am mers într-o zi în pădure
să căutăm păducel fraged  - aşa ne spusese mai demult tata,
şi cum scorburile cu ochi la fel ca orele de sub dimineaţă
ne-au insotit.





marți, 22 octombrie 2013

Pregătiri





Toamna nu era printre cele mai calde,
de aceea ar fi fost foarte bine să ştii ce ai de făcut,
mai ales că erau cu tine şi ploile,
mestecându-şi domol tainul de frunze pierdute
(puţin mai greu era noaptea, când se părea
că cineva scrâşneşte sub pomi
ramuri subţirele şi crizanteme
fără să se gândească).

Astfel că-şi petrecea zilele aranjând în cămări
glastre cu gem şi cu musturi albastre,
iar pelerinele şi le-ajusta după o modă
şoptită de doi cormorani, lângă un nor străveziu.

Făcea toate astea cu un zâmbet cochet,
aşa cum îl ai când îţi aranjezi pentru nimeni sprâncenele;
n-a vrut să îmi spună de ce a ţipat, şi i-a părut mai apoi rău
când nu şi-a găsit rujurile şi pieptenele de zadă
( uitase că simţiserăm amândouă, străbătând rafturile
aceleaşi izuri de iască, şi nu ştiam dacă vinul s-a limpezit )





joi, 17 octombrie 2013

Aguridă





Astă-vară aveam dimineţi albe şi negre.


Ştiind că lângă fereastră sunt maci şi un soare lila,
făceam pluta răsfirând degetele între cearşafuri
şi-mi prindeam la ureche toate stridiile găsite prin august.


( Seara eram gata să jur pe un zambet
că întunericul se poate propune doar lângă greieri
şi plecam după ei prin colţurile date cu var ).


M-am trezit într-o doară, îngânând un refren dichisit
- se-ntâmplase totul într-un vis cu hibuscuşi,
cu trapeze şi cu un gust când foarte dulce, când acrişor
( poate fiindcă pârghiile erau din măceşe
însă n-aş putea să spun sigur ).






Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.