Consideraţii acvatice

La Mulţi Ani, Flipi, confetti cu praf de stele! :)


El îşi punea mereu stele la butonieră,
eu le priveam, oglindite în lac
- ah, apa, tresărea lin, apa e zodia mea...
- ştiu, tu te gândeşti mult la aer,
dar, de te uiţi bine, cânt din flaut doar seara
- au ele, stelele, această prejudecată a strălucirii...

Şi chipul tău cafeniu - nebunesc, să nu uit să îţi spun:
le dau des la troli praf de stele
- acum pot, mititeii, să citească noaptea şi ei.


...

Portret al artistului

Roxana, care îmi arăţi chipul lumii, cum se spune, în albul său, Mulţii Ani, toţi anii artei, ţie...

Ea ştia toate culorile
niciodată nu-mi înşela aşteptările
mă-nvăţa cum să ajustez marginile
şi cât să las pânza la macerat.

Îi priveam atelierul prin sticlă,
o vizitam adesea cu braţe de flori,
mă punea-n lumină-n buchet,
nu aştepta nimic de la mine
când mă strângea-n braţe.

Picta mai departe.


...

Bonsaiul

Şi-atunci, mi-am zis aşa:
doar când voi fi cu surata mea, orhideea sălbatică,
şi doar când limpezimea din aer primăvara
îmi va intra în casă
n-o să mai citesc nimic
despre "aclimatizare" şi "condiţii propice".

Între timp, încerc furnicări de tot felul,
ca atunci când porţi supraelastic
sau când scrii poezia pe fugă,
întrebându-te dacă ai s-ajungi la timp la petrecere
- uneori merge strună
tocmai fiindcă ţi se pare că n-ai timp,
alteori - tocmai de-aceea...

Dar, până atunci, am jurat:
n-o să mai zic de nimic "mare lucru"
în manualele-astea scrie clar că
" nu se ştie exact cât a fost acoperit,
prin cultivarea bonsaiului,
din dimensiunile orhideei sălbatice".


...

Protecţia mediului

Pentru cei care privesc aburul ceaiului, întinderea iederei, neuitând să-şi protejeze mediul, iubitului meu, La Mulţi Ani!


(Ştiu că pe-atunci nu ne-ntâlneam decât seara)

Nu tăceam fiindcă voiam să-ţi ascund ceva
numai că seara, sub felinar,
nu găseam cuvinte să-ţi povestesc
despre cum se-ntinde iedera spre fereastră după-amiaza
- mi se părea că ar fi fost ca atunci
când mi-a vorbit o prietenă din Australia
despre Crăciunul ei însorit.

Da, cred că în perioada aceea am început
să-ţi fac în toate serile ceai
şi ai înţeles tu, privind aburul,
ce e cu fotosinteza.


...

Casa aceea

În casa aceea stăteam
când nu ne gândeam că e o poveste
şi ne strângeam atât de firesc împreună
- eram toţi.

Pe-atunci puteam vorbi sigur despre orice
- ştiam foarte clar ce înseamnă vacanţă,
ordinea operaţiilor, ce-a vrut să spună poetul;
pe-atunci, toate fetiţele erau roşii, băieţeii - albaştri
şi, clar, cel mai frumos erai când erai alb ca zăpada.

Şi-atunci, la fel ca şi-acum,
ştiam că-i totuna a uita cu a-ţi aminti
- numai că acum e mai greu.


...

Sania

Pentru Laura, care a plecat în oraşul mare, lăsând atâtea lucruri în urmă, La Mulţi Ani!


Frica mă cuprindea cel mai mult iarna
- atâta gheaţă, zăpada care acoperea totul,
fiecare pas mă punea la-ncercare.

Dar la un moment dat
am învăţat să conduc sania
- şi tu mi-ai dăruit azi haina aceasta albă
- e genul după care nu te poţi opri
să nu întorci capul pe stradă.


...

Foamea

Prelucrare: Roxana Ghiţă


Vreau să ştii că mie o să-mi placă mereu
cum faci tu orezul şi pastele
şi supa aia, pe care am numit-o
" sfârşit de ianuarie "
(nu cred că toate astea ar putea
să nu-i mai placă, într-o zi, cuiva).

Se poate, da, să vină zile cu dietă,
legumele să nu le mai tocăm atât de mărunt;
doar că mă îndoiesc
să mai fim vreodată flămânzi.


...