Roxana, care îmi arăţi chipul lumii, cum se spune, în albul său, Mulţii Ani, toţi anii artei, ţie...
Ea ştia toate culorile
niciodată nu-mi înşela aşteptările
mă-nvăţa cum să ajustez marginile
şi cât să las pânza la macerat.
Îi priveam atelierul prin sticlă,
o vizitam adesea cu braţe de flori,
mă punea-n lumină-n buchet,
nu aştepta nimic de la mine
când mă strângea-n braţe.
Picta mai departe.
...
!!!
RăspundețiȘtergeree minunat, am pierdut cuvintele, ce ma fac, nu mai am cuvinte sa spun
(o plagiem toti pe Clara in seara asta :-)
oh ce dar
ma bucur ca am reusit sa ajung "la timp",desi m-ai invatat,tu si brandusele albe,ca nu trebuie sa imi mai fac griji,ci sa ma intind,printre petale,spre ceea ce ma hraneste.
RăspundețiȘtergerepictam impreuna.