Bonsaiul

Şi-atunci, mi-am zis aşa:
doar când voi fi cu surata mea, orhideea sălbatică,
şi doar când limpezimea din aer primăvara
îmi va intra în casă
n-o să mai citesc nimic
despre "aclimatizare" şi "condiţii propice".

Între timp, încerc furnicări de tot felul,
ca atunci când porţi supraelastic
sau când scrii poezia pe fugă,
întrebându-te dacă ai s-ajungi la timp la petrecere
- uneori merge strună
tocmai fiindcă ţi se pare că n-ai timp,
alteori - tocmai de-aceea...

Dar, până atunci, am jurat:
n-o să mai zic de nimic "mare lucru"
în manualele-astea scrie clar că
" nu se ştie exact cât a fost acoperit,
prin cultivarea bonsaiului,
din dimensiunile orhideei sălbatice".


...

Protecţia mediului

Pentru cei care privesc aburul ceaiului, întinderea iederei, neuitând să-şi protejeze mediul, iubitului meu, La Mulţi Ani!


(Ştiu că pe-atunci nu ne-ntâlneam decât seara)

Nu tăceam fiindcă voiam să-ţi ascund ceva
numai că seara, sub felinar,
nu găseam cuvinte să-ţi povestesc
despre cum se-ntinde iedera spre fereastră după-amiaza
- mi se părea că ar fi fost ca atunci
când mi-a vorbit o prietenă din Australia
despre Crăciunul ei însorit.

Da, cred că în perioada aceea am început
să-ţi fac în toate serile ceai
şi ai înţeles tu, privind aburul,
ce e cu fotosinteza.


...

Casa aceea

În casa aceea stăteam
când nu ne gândeam că e o poveste
şi ne strângeam atât de firesc împreună
- eram toţi.

Pe-atunci puteam vorbi sigur despre orice
- ştiam foarte clar ce înseamnă vacanţă,
ordinea operaţiilor, ce-a vrut să spună poetul;
pe-atunci, toate fetiţele erau roşii, băieţeii - albaştri
şi, clar, cel mai frumos erai când erai alb ca zăpada.

Şi-atunci, la fel ca şi-acum,
ştiam că-i totuna a uita cu a-ţi aminti
- numai că acum e mai greu.


...

Sania

Pentru Laura, care a plecat în oraşul mare, lăsând atâtea lucruri în urmă, La Mulţi Ani!


Frica mă cuprindea cel mai mult iarna
- atâta gheaţă, zăpada care acoperea totul,
fiecare pas mă punea la-ncercare.

Dar la un moment dat
am învăţat să conduc sania
- şi tu mi-ai dăruit azi haina aceasta albă
- e genul după care nu te poţi opri
să nu întorci capul pe stradă.


...

Foamea

Prelucrare: Roxana Ghiţă


Vreau să ştii că mie o să-mi placă mereu
cum faci tu orezul şi pastele
şi supa aia, pe care am numit-o
" sfârşit de ianuarie "
(nu cred că toate astea ar putea
să nu-i mai placă, într-o zi, cuiva).

Se poate, da, să vină zile cu dietă,
legumele să nu le mai tocăm atât de mărunt;
doar că mă îndoiesc
să mai fim vreodată flămânzi.


...

Reţete

Aduceam acasă zâmbete şi mâncare
- eram fascinaţi de câte chilipiruri făceam -,
aveam un jurnal pentru descoperiri
şi o nomenclatură stufoasă despre tandreţe.

Eu mereu am fost grafomană
şi ţineam morţiş să însemnăm tot
- nu ştii de unde sare folosul -,
ţie îţi plăcea mai mult să dictezi,
spuneai că, aşa cum se ştie,
singură autentică-i viaţa
şi, la fel, nu există reţete.

Între timp, am început să mă îndoiesc
- ba de una, ba de alta,
prietenii ne vizitează des
şi ne cer cu încântare reţetele,
în timp ce noi surâdem, neştiutori.








...

Remember (II)

Ştiu că îţi obosiseră braţele de la vâsle
(tu mereu te-ai încăpăţânat, deşi
de pe la zece ani ţi-a îmbătrânit trupul
şi aşteptai mereu zăpezile)
- de aceea te-am rugat să mă laşi cu tine
în noapte - măcar să veghez, cine ştie...

Îmi aminteai mereu de clipa aceea
când întunericul e una cu marea
şi orice far, apoi, te orbeşte
ca atunci când şoferii pun faza lungă
şi nimeni nu mai respectă regulile.

Dar asta nu e nimic, îţi spuneam
- şi cuvintele mele se auzeau tare,
aşa cum se întâmplă doar noaptea
şi atunci când vine zăpada.


...