Povestea omului bătrân

Câteodată, când e iarnă şi dimineaţă
pe strada pustie apare un om
care merge cu pas rar, aproape topit
şi se opreşte să ia zăpadă-ntre degete,
şi parcă-i totdeauna uimit că ele se colorează cu roşu,
se mai uită o dată, şi surâde apoi, de parcă ar asculta
cu acel surâs cu care căutăm păsările când cântă.


Apoi,un unghi drept mă face să-l mai zăresc doar o clipă,
iar atunci văd că nu şi-a pus nici mănuşi, nici fular.

Povestea omului tânăr

Nu ştiu cât a durat, dintre ierni, iarna aceea
în care nimic nu putea să se-ntâmple treptat;
era ca o lecţie ştiută pe dinafară,
rostită cu glas amplu, egal
ori de câte ori fulgii cădeau repede, şi apoi se lipeau.


Sub viscolul de sub felinare-am văzut
povestea omului cu mers tânăr, proaspăt ras şi benchetuit
care-şi pregătise, în miezul nopţii, osia şi zăbala.

Învăţături

Pentru micul dejun foloseam acele idei
pe care ni le lăsa lângă pervaz soarele;
fiind adesea tot buimăciţi, aşezam ouăle şi ardeiul
pe o farfurie întunecată, aşteptând să-ncepem să povestim
aşa cum noaptea aşteptam să tăcem
când ne mai izbeam de câte un fir de lumină,
lăsat de veioză printre cearşafuri.


Pe la nouă, ştiam deja amândoi
ce haine o să purtăm şi pe cine vom vedea în ziua aceea,
sorbeam grăbiţi ultima-nghiţitură cu cafeină
şi ne spălam pleoapele şi obrajii cu zaţul,
ca să avem un ten luminos.

Horoscop

Din ianuarie totul se va schimba
spuneam, încercând să ne facem ochii rotunzi
ca să putem vedea picăturile spălând în ziua aceea fereastra
şi ne mai veneau în minte nişte aşternuturi
ce semănau cu blocurile din faţă, când te uitai la ele pieziş.

Dar era sigur că totul se va schimba,
iar asta o mai ştiuserăm o singură dată
când n-am mai recunoscut, sub niciun chip, străzile.

Underneath

În iarna aceea ea căuta
printre frunzele uscate ultimul strat
(pentru aceasta era uneori nevoie să-ți pui sprâncenele
astfel încât mai-mai să atingă pământul).

O interesau, de asemenea, acele fire anume din vânt
de la rădăcinile trandafirilor înghețați
(trebuia atunci să știi cum să te pitești
de cu seară-n grădină).

Citea mai apoi legende cu păsări înalte, -albăstrii
care traversaseră dintr-un singur pas cerul
și tare-ar fi vrut să le fi mângâiat coastele calde
( iar în acest loc mereu se oprea
să întețească focul răscolind prin cărbuni).

În vestibul

Ştiam c-o să vină cu degetele ca strugurii
strânşi de pe tarabe după-amiaza târziu,
că ne vom încerca, iarăşi, colierele şi brăţările,
că ne vom potrivi părul, iar dup-aceea vom ţine umerii foarte drepţi
în oglinda din hol.





Ştiam că ne vom spune toate lucrurile acelea
cât timp ea se va descălţa şi va căuta prin casă apoi
urmele din ceşcuţa cu lavandă şi busuioc.


Întotdeauna o să luăm hotărâri aşa cum ne vine
- vom împinge una spre alta când un pandantiv de sidef,
când unul din argint patinat,
dar asta se va întâmpla atunci când între pulovere va fi întuneric
şi doar după ce-i voi fi promis că o să mai stăm o clipă-mpreună
- voiam doar să mă încredinţeze
 că va fi atentă la scări.

Design

" Asta se poate face dintr-o bibliotecă albastră
ori dintr-un dormitor în care ai aşezat gutui foarte coapte
şi se poate întâmpla atunci când pământul a cules frunzele,
însă ai mai găsit un peţiol stacojiu pentru draperii.





Sau, dacă vrei să-ţi explic şi mai limpede,
poate fi la marginea unei după-amieze
când ţi s-a făcut cald asemeni unei păduri
după ce-a dumicat soarele."





Astfel îmi vorbea, subţiindu-mi creioanele cu oţel auriu
- dar despre ceea ce am pus lângă prag când s-a lăsat seara
niciunul dintre noi nu a adus vorba vreodată.