Rotunjimi

Chrissei, căreia îi plac cercurile :)

În jurul ei era mereu o rotire
şi îşi procura pălării largi, circulare,
sprijinite, parcă, de perlele din urechi;
ceasuri concentrice numărau, aveam impresia,
miile de buline din guler, şi nasturii,
iar când i-am spus că ochii nu-i sunt deloc alungiţi
mi s-a părut că avea râsul atotştiutor.

Trebuia, aşadar, să stai drept ca un domn la tango,
să ai, ca şi el, un piept lat şi puternic
pentru a-mbrăţişa toate aceste circuite sprinţare
şi, pentru ca, la fel ca în dans,
pasul ei albastru să devină un vrej
- rodul lui va fi, domnul meu, o boabă rotundă
- ceva îmi spune că transparentă.

19 mai

autor: Liviu Clisu


ea spune că mă iubeşte
dar ea nu ştie că s-a îndrăgostit de lumea asta
care îi dă cireşe, căpşune
şi ploi ca să poată dansa ea singură

pentru ea, un poet a scris un singur vers
a plâns de bucurie şi nu a mai scris apoi niciodată

şi nici lumina nu se aprinde în cinematograf
când finalurile sunt mai triste ( nu-i place asta )

ea spune că te iubeşte, băiete, ia seama
când ai zis o chestie, te aşezi lângă ea
aşa face ea, se lasă în mine ca în iarba înaltă, mă-ntreabă că da?

şi eu zic : aşa

Tenis în parc

Mi se părea că acolo toţi voiau să stea cât mai mult
- respirau, oricum, rar, parcă era în Seurat;
puteai să spargi farfurii sau să spui rugăciuni
- oricum nu tresărea nimeni, nu avea niciun rost.

Uneori mi se părea că-i văd alergând cu mingi uşurele,
săream să le prind, pân' ajungeam în câte-un colţ îmbâcsit,
îmi amorţeau tâmplele, cârceii-mi tăiau gleznele
- aşa e, nu te poţi pune, în joc se spune că viteza-i a gândului.

Punct lângă punct parc-ar avea înţeles
- între timp însă, m-am aşezat, mă tot uit
ar trebui să ridic fileul, să culeg mingile
- dar e atât de frumos, că parc-aş fi singur...

Răcoarea

Flori pentru Nirai, niciodată prea târziu, La mulţi Ani, draga mea!


Prietena mea
are o stropitoare albastră
cu ea udă florile seara - şi cântă
- mie mi se pare că are atâta dreptate
- zău, parcă şi umbrele adăpostesc trandafiri.

Prietena mea
e foarte răbdătoare
- îşi îndeplineşte sarcinile pe îndelete
ascultă atentă ce-i spui, apoi se uită lung la petale
- noaptea ei e plină de buchete stridente şi răcoroase.

Amazoana

Pentru că prea făcea din tânţar armăsar,
(se gândea că, astfel, se înmulţeau florile)
a plecat de acasă într-o după-masă târzie
(se spune că acolo grădinile au flori din belşug).

Erau tot felul de cai, unii ciuntiţi,
alţii mai ceva ca ai ei
- şi copaci, nu mai spun, puteai să-ţi alegi tot ce vrei.

A făcut fotografii, a zâmbit ca-n reviste,
la un moment dat a făcut chiar şi-un pas, mai în centru,
le-a vorbit despre empatie, ei îi aprobau spusele,
dar credeau că puloverul ei are mâneci prea lungi
şi habar n-are să-şi aranjeze părul.

Cu un fluier de sticlă a chemat herghelia
- goneşte spre casă, cu o coroniţă de iasomie.


...

Sibilinic

Tatălui meu


Stăteai culcat între braţele mele
cerul se-ntuneca, treptat, treptat,
te-aş fi rănit aprinzând lumina,
drumul tău era sigur,
de mic ştiai toţi copacii, întunericul şi răcoarea.

S-au adeverit profeţiile,
mi-e dor să-mi spună cineva că am dreptate,
stropii cad uşor, în noapte.


...

Îmbrăţişarea

La un moment dat, el a ştiut sigur:
cel mai mult iubeşte magnoliile;
imediat însă alte întrebări s-au ivit:
albe, lila sau violacee?

Se gândeşte mereu de unde-a plecat
- a făcut un semn alb, ca să se vadă,
iar seara stă cu ochii închişi în grădină,
răcoarea e mov, cel puţin aşa-i spun capilarele
- şi ştie că viaţa e dată
ca să te hotărăşti într-o zi.

De aceea se leagănă între braţele mele,
îmi spune că-n vise face dragoste
doar în biserici;
eu port, pentru el, brăţări de agată.


...