Pentru Roxana,una dintre zeiţele despre care scriu, La Mulţi Ani!
În seară doamna îmi devine o umbră albastră, rochia albă i se revarsă în scrinul ceruit -şi ea e mirată, şi eu mă strecor între mobile cu tăcere să-i reglez respiraţia.
Pe pajiştea de pe pătura noastră m-am intins, sub raze şi-am luat în braţe constelaţiile moi din puloverul tău de lână- -iată, dragule, cum culeg cu păsările seminţele pe care le-ai presărat pe pervaz.
Te rog, lasă fereastra deschisă- -chiar dacă am febră, în aerul rece râd-te-iubesc.
Nu-i mai găseam trupul nicăieri- -suflarea da, respiram, doar- dar trupul-niciunde.
De aceea zic eu că visul a fost bun- -chiar dacă marea e mare şi smoala e neagră, în marea de smoală am găsit trupul tatălui meu şi am înotat cu el sub braţ.
Tata, e drept, e năucitor- -când carbonizat, când prunc lilial; dar dă sfaturi bune şi face complimente naive.
Cu trupul lui sub ochi, suflu, răsuflu- -se încălzeşte smoala.