În noaptea asta,
ploaia venea ca un om
-cu paşi potoliţi şi auziţi
-trebuia doar să ridici sprânceana.
Prima dată n-am crezut că e ea,
-până acum, semăna cu un fenomen atmosferic-
dar de când ne-am tras puţin de şireturi,
vorbind despre câtă apă soarbe zilnic o margaretă,
n-a mai fost chip să ne despărţim.
Poate că i-o fi greu şi pământului ăstuia
să ne care pe toţi, ne gândeam
-şi am lăsat margareta să se hotărască.
...
