Ritmuri

Vara aveam în mod sigur margarete sălbatice
- puteam să jur că nu va-ntârzia să-mi aducă -
îi pregăteam, între timp, calinerii vegetale
şi ne miram împreună de ce putea să fie părul ei blond
sub razele acelea toride.

Purta chiar şi-atunci uniformele-nchise
(mult mai târziu am văzut ce transparent îi era gâtul
şi cum i se furişa respiraţia pe lângă revere),
iar dacă plângea, lacrimile i se uscau repede
- zicea că vara are zilele lungi, poţi să faci multe.

Ştiam amândouă că a venit toamna
când nu mai ascultam Debussy...

Margaretă cu ploaie

În noaptea asta,
ploaia venea ca un om
-cu paşi potoliţi şi auziţi
-trebuia doar să ridici sprânceana.

Prima dată n-am crezut că e ea,
-până acum, semăna cu un fenomen atmosferic-
dar de când ne-am tras puţin de şireturi,
vorbind despre câtă apă soarbe zilnic o margaretă,
n-a mai fost chip să ne despărţim.

Poate că i-o fi greu şi pământului ăstuia
să ne care pe toţi, ne gândeam
-şi am lăsat margareta să se hotărască.


...