Reţete

Aduceam acasă zâmbete şi mâncare
- eram fascinaţi de câte chilipiruri făceam -,
aveam un jurnal pentru descoperiri
şi o nomenclatură stufoasă despre tandreţe.

Eu mereu am fost grafomană
şi ţineam morţiş să însemnăm tot
- nu ştii de unde sare folosul -,
ţie îţi plăcea mai mult să dictezi,
spuneai că, aşa cum se ştie,
singură autentică-i viaţa
şi, la fel, nu există reţete.

Între timp, am început să mă îndoiesc
- ba de una, ba de alta,
prietenii ne vizitează des
şi ne cer cu încântare reţetele,
în timp ce noi surâdem, neştiutori.








...

Remember (II)

Ştiu că îţi obosiseră braţele de la vâsle
(tu mereu te-ai încăpăţânat, deşi
de pe la zece ani ţi-a îmbătrânit trupul
şi aşteptai mereu zăpezile)
- de aceea te-am rugat să mă laşi cu tine
în noapte - măcar să veghez, cine ştie...

Îmi aminteai mereu de clipa aceea
când întunericul e una cu marea
şi orice far, apoi, te orbeşte
ca atunci când şoferii pun faza lungă
şi nimeni nu mai respectă regulile.

Dar asta nu e nimic, îţi spuneam
- şi cuvintele mele se auzeau tare,
aşa cum se întâmplă doar noaptea
şi atunci când vine zăpada.


...

Remember

Zăpada din anul acela - îţi aminteşti?
ne plăcea tare mult să privim urmele
(nu ne gândeam la nimic)
şi doar dacă deschideai ferestrele
mureau toţi microbii.

Da, ştiu, întârziau trenurile
când trebuia să pleci sau să vii
(aşteptam mult)
şi ne cuprindea brusc tristeţea
la vederea bicicletelor, pe balcon.

Dar ceea ce nu vreau să uităm
e cum nu ne lăsa iarna
(pur şi simplu nu ne lăsa)
- rar am văzut ceva
care să ne ţină mai strâns.


...

Parfumurile ei

Parfumurile ei erau pentru că-i plăceau
dovezile certe
şi nu putea spune altfel
despre florile din locurile îndepărtate
unde cu toţii ştiau că nu pusese piciorul.

Parfumurile ei erau şi pentru că-i plăcea
să adoarmă uşor
şi să şadă în aburul ei, prin târguri şi pieţe,
lumea o credea probabil cochetă
când nu dădea prea multă atenţie
decât vreunui flacon transparent.

Parfumurile ei erau pentru că cel mai mult îi plăcea
să-şi ridice braţele în aer,
copilăria şi-o petrecuse printre fluturi,
taina ei era că le amuşinase subsorile.


...

Sub sprâncene. Divanul sau împăcarea omenaşului cu lumea

Astăzi se împlineşte un an de când am deschis prima dată Sprâncenele. Pentru toţi cei care...


Divane sunt peste tot
- pe unele le zăresc vag, altele mă-mbie cu stăruinţă,
mai sunt şi de-acelea care-mi stau, parcă, în cale
- şi ce bine e când mă hotărăsc să m-aşez.

Sub sprâncene voi, dragii mei,
aţi aşezat Nişte Divane...
vorbele mele nu le spun moliciunea
- ultimele cuvinte, atunci când m-aşez.


...

Winter's Love

Iubirea ta de iarnă
e cu bocanci grei
- ştiu de ce întârzii,
o să-ţi pregătesc apă caldă,
îţi voi spune
că a fost bine azi,
că zăpada mi se părea albastră
şi toate curgeau uşor.

(Se poate să scoţi un suspin în cadă
neştiind ce să crezi).


...

Aceia

Ei stăteau drept în rând toţi,
se aliniau perfect la strigare
şi-şi sumeţeau mânecile
când se apucau de vreo treabă.

Ei aveau părul bogat toţi
şi le strălucea, în şuviţe egale,
ridicau o sprânceană când te plângeai
şi te luau aproape, dacă erai obosit.

Ei puteau fi distraţi de orice
şi păstrau daruri mici în chivoturi,
te aşteptau, drept în rând, toţi
când plecai peste mări şi ţări.


...

...