Uitasem ingredientele săpunului de Alep
- deşi mi le rostise clar, cu palmele-ntinse
- şi dacă n-ar fi fost firescul gestului ei
şi simplitatea acelui "Alep", cu margini egale,
l-aş fi lăsat acolo, fără cuvinte.
Când te săpuneai trebuia să îţi ţii respiraţia
- abia apoi puteai să-i numeşti fără preget aroma;
vrând-nevrând te curăţai lent, avea margini zimţate,
însă-ţi lăsa pielea ca un câmp de cireşi înfloriţi
şi orice-aveai să porţi după îţi părea de mătase.
Nisipiu şi făcând toate astea,
săpunul îţi vorbea, de fapt, de Alep
- aşa că l-am aşezat pe o piatră.
Ea a venit să mă vadă, cu palmele-ntinse,
mă privea fără preget, printre gene zimţate,
eşarfa îi flutura mătăsos, şi-a zâmbit
cu ochii la piatră.
...
