În vara aceea ne întâlneam abia seara
lângă câmpurile semănate cu trandafiri;
ea îmi spunea cum o urmăreşte povestea
unei viori din orchestra lui Cohen pe care n-o desluşea.
I-am scris mai apoi cum se perindă septembrie,
ca o femeie ce urcă pe scări cu paşii încetiniţi,
ca o femeie ce-şi netezeşte rochiile cu buchete de roze
şi cum sprâncenele ei stau drepte ca un arcuş.
Cat de frumos, ce dar minunat! Maiastru...
RăspundețiȘtergereSi versurile, ah, cum ai tinut tu minte vioara aceea de nedeslusit.
A doua imagine mi se pare din In the mood for love. ;-) daca punem viorile lui Cohen la cantat si cadentam pasii, universul se rotunjeste, nu? ;-)
intr-un fel asa si este,nu, In the mood for love:) - cu tot acest cantec de trandafiri,cu toata mireasma viorilor aflate sau nu...ma gandesc la aceasta bucurie cu dorul pe care il am pentru tot cantecul trecut al verii; ca la o pasare maiastra:)
RăspundețiȘtergereiti multumesc,draga mea:)
indiferent cat de minunata este aceasta postare, da, in the mood for love :-)
RăspundețiȘtergerene este dor de mai multe!!! de ce tacerea, asa de mare?
:) imi pare rau daca uneori tac atat de mult-cred ca asa se intampla atunci cand esti prins in the mood for love:)-sunetele ploii se impletesc cu tacerea aceea din noapte,iar pasii se aud atat de usor-uneori aproape ca nu se aud:)
RăspundețiȘtergeredar stiu ca intotdeauna ma asteapta imbratisarea aici:)