Ea îşi făcea desenele pe pământ,
fluturi cu aripile clisoase şi stăncuţe albastre
îşi luau zborul din umbră.
M-am urcat pe un scaun, apoi încă pe unul...
voiam mai mult ca orice să văd încotro se îndreaptă
- lângă mine, privirea ei aluneca printre dale.
ce frumusete aici, aerul din ea, plutitor.
RăspundețiȘtergerecat de mult imi place prima imagine, mi se pare ca aduce in ea imbinarea aerului cu apa.
ce frumos,nu m-as fi gandit la asa ceva,aer si apa,poate roua sau adancul din ea poate sa fie risipit in aer...sa iti iei zborul si sa inoti-au devenit,dintr-odata sinonimele mele:)
RăspundețiȘtergereimi plac foarte mult imaginile, toate... am uitat, cine este?
RăspundețiȘtergerem-au fermecat fluturii, tu stii :-) si stancutele, ce cuvant minunat, si privirea el care se scurge printre dale... doar "clisoase" nu-mi place aici, nu se potriveste cu restul, plus ca "aripile clisoase" are si problema aliteratiei le_li_, dupa mine este cam prea fortat, si semantic si sonor.
:) fusese,initial,"aripile cafenii",dar poezia era mai lunga initial,asa ca am luat adjectivul din alt vers si am sters "cafeniul",se pare ca in unele cazuri glasul cel dintai este cel bun:) de aliteratie nu mi-am dat seama,daca vrei,pentru tine,pastram cafeniul:)
RăspundețiȘtergereea este Bollie,fata care imprumuta si ea cu ea albastrul:)-stii,shining through:) si intr-adevar,deseneaza stand cu talpile pe pamant fluturi cu aripile cafenii,in valtoarea albastrului,a aerului, a rosului Durga:)