Despre vară

În vara aceea a vorbit despre ea doar cu greu
- visa mult şi îşi amintea toate visele,
iar într-o seară văzuse pe stradă
oamenii aceia de la carnavalul din somn.

Se plimba dormitând, amuşinând mai degrabă
smoala încinsă şi berile negre
- mai târziu, aveam să-mi imaginez şampanii mahon
şi cât de bronzat îi era, în vara aceea, tot spatele.

Cu adevărat despre vară am aflat de la ea doar în iarnă
- pe atunci îmi scria rar, asigurându-mă mereu că e bine.

Răcori

Toamna se simte în parc
în această dimineaţă de august;
foşnetele limpezi în răcoarea ramurilor,
aşteptarea unui prieten de care îţi este atât de dor.

Câteva minute
(ţi se va părea mult, dacă va-ntârzia,
sunt atâtea pe care vrei să le ştii).

Eutanasie cu pisică şi balansoar

Îmi pusesem, pentru acea ocazie,
rochia albastră cu şerpi de catifea
- atunci, tu eşti atent la fiecare mişcare,
eu mă uit lung la dale şi respir în corset.

De-acolo, se aude doar un uguit mărunţel
- puteam să ne-aşezăm unde voiam
- şi-am ales balansoarele acelea
din care puteai să priveşti printre gene.

Niciunul n-a tresărit când pisica a tras draperia uşor,
niciunul n-a scos nici măcar un cuvânt
- nici atunci, şi nici după.

Despre ea

În clipa aceea, doar una,
nu s-au privit cât de atent se putea
- de aceea ea nu a mai ştiut niciodată
dacă să-şi lase rochia să se rotească uşor împrejur
sau să-i ridice cu fală pliurile-n albastru.

Seara

Aveau obiceiul de a ieşi la plimbare doar seara, într-o trăsură deschisă.
Mâinile ei cu brăţări argintii dădeau ca exemplu stelele,
iar când caii intrau domol în noapte, şoaptele lui deveneau strigăte.

Muguri

În vara aceeam scris poemele ceaiului alb
- perdelele păreau să aibă umbre din cele mai vagi
- şi-un fir atât de subţire lega covorul de bambus
pe care el păşise încet, cerând mereu voie.

Toate-au trecut foarte repede
- ţesăturile mugurilor dorm în cutele satinate
când mângâi uşor bolul.

Fidelitate

Avea pentru vară o pereche de sandale viguroase, cu tălpile tot timpul umede
şi o pălărie care-i dădea la iveală doar zâmbetul;
dacă o gâtuia vreo veste din Nordu'-ngheţat
alerga ziua-ntreagă prin tufişul cu mure.

Stârnea, cu degetele-n spirală, doruri iubiţilor
şi se lăsa la pământ odată cu ciocârlia;
bănuia ce-i la finele calendarului,
însă vara n-a părăsit-o nici măcar o clipă.