Degetele

Atunci frica mea a înflorit într-un buchet de gladiole albe
-mi s-a părut de-a dreptul regală puterea corolei,
aşa că mi-am plecat umerii.

În încremenire am simţit mişcare-
-degetele mele, singure,
prinseseră ceva mătăsos între inelar şi arătător.

Poala sari-ului tău se dezmierda sub mângâierile mele
-oh, ce naivă eu, să nu-mi dau seama
că în ziua aceea ţi-ai împletit coroana
cu gladiole albe.


...

Selenar

Îmi aduc aminte că ne căutam trupurile
-al meu era liniştit şi rece,
-al tău tresărea des şi fierbinte.
Zâmbeam în somn, zâmbeai în vis
-parcă ştiu că luna se înflăcărase de la dogoare.

Numai că dimineaţa ne trezeam tot mai obosiţi
-somnul nu îngăduie zâmbete -mi spuneai.

Acum dormim bine, cu draperia trasă
şi ziua împletim cuşti pentru iepurii de pe lună.


...

Cearceaful

Somnul îmi era deplin în noaptea aceea
până când cearceaful cel alb
a prins a se boţi între degetele mele neliniştite.

Spuneai că da, e bine, sunt un om onorabil
şi m-am dăruit cât s-a putut
- dar mai trebuie să fac ceva.

Şi nici apoi, în dimineaţă,
netezind cu migală cearceaful,
n-am reuşit să ascult în linişte
- cântecul păsărilor mă asurzea.


...

Vara

Voiam să culegem mere în octombrie
şi ne ridicam privirile spre pomi
ne-am ajutat cu mâinile noastre subţiri,
ne ţineam scăriţa, aşa văzuserăm pe plantaţii.

Iarna a fost grea în anul acela,
ne încălzeam degetele în apă caldă
şi le bandajam, în zilele de ger.

De aceea primăvara eram oarecum pregătiţi
- şi am ieşit cu bicicletele printre oameni
- câteva căzături nu sperie pe nimeni, spuneam.

Numai că vara s-a împrăştiat peste tot ceva lipicios,
merele erau crude, apa caldă ne înnebunea
şi nici cu bicicletele n-am reuşit să mergem prea departe.

Ar trebui să uităm.


...

Promisiune (II)

-Când mă voi întoarce...
-dar nu vreau să pleci...
-Îţi promit că, îmbrăţişaţi...
-oh, braţele tale...
-O să ne aşezăm într-un colţ...
-da, fără ştire...
-Şi o să le dăm totul

-...dar să nu întârzii...
-Voi veni la timp, negreşit


...

Frământarea

Foto: Liviu Clisu



În dimineaţa aceea
m-am trezit printre mobila noastră veche
- mirosea a lut
şi m-am gândit să fac nişte cireşe
să ţi le pun pe noptieră
- tu mereu mi-ai reproşat
că ne e casa neaerisită
şi voiai să luăm totul de la capăt.


...

Dansul Taurului

Foto: Roxana Ghiţă


Pe Taur îl speriaseră întotdeauna mulţimile şi aerul
- felul în care gesturile lor se pierdeau în eter
îl făcea să-i fugă pământul de sub picioare.

Aşa că într-o zi s-a apucat să danseze
- cu paşi greoi întâi, plăcându-i totuşi vibraţia răcoroasă,
s-a apucat apoi de coregrafii îndrăzneţe,
matadori, toreadori şi mulţimi l-au lăsat în pace.

Taurul se gândea însă la mişcarea următoare.



...