În dimineaţa aceea m-am trezit printre mobila noastră veche - mirosea a lut şi m-am gândit să fac nişte cireşe să ţi le pun pe noptieră - tu mereu mi-ai reproşat că ne e casa neaerisită şi voiai să luăm totul de la capăt.
Pe Taur îl speriaseră întotdeauna mulţimile şi aerul - felul în care gesturile lor se pierdeau în eter îl făcea să-i fugă pământul de sub picioare.
Aşa că într-o zi s-a apucat să danseze - cu paşi greoi întâi, plăcându-i totuşi vibraţia răcoroasă, s-a apucat apoi de coregrafii îndrăzneţe, matadori, toreadori şi mulţimi l-au lăsat în pace.
Foarte fericită, din nou simţindu-mă privilegiată, prietenii m-au răsfăţat cu împlinirea celui mai mare vis: aparatul pe care mi-l doream de mult timp.Şi toţi, toţi prietenii mei mă răsfaţă cu împliniri de vise, să-i amintesc pe toţi ar semăna cu cele 40 de secunde pline cu nume, atunci când primeşti Premiul.Iar eu nu am făcut nimic altceva decât să primesc Premiul iubirii lor. Pentru toţi prietenii mei, Denespusul, lumea mea de Sub Sprâncene.
Uimită, atât de uimită de instantaneele siluetei mele prin vitrine, de cearcănele din emailul unei ceşcuţe, clipeam foarte des din pleoape - - nu ştiam pe cine să intreb despre mine. (deşi într - o zi cel mai bun prieten mi-a spus că m-aş îndrăgosti de un om ca mine).
Şi, într-adevăr, abia după ce mi-ai dăruit buchetul acela, te-am înţeles, prietene, şi nu-mi mai tremură pleoapele.
Ştiu că nu - ţi trebuie aceste fire de salcie în drumul tău de aer - dar îmi trebuie mie - mi-ai lăsat atâtea sălcii, dragul meu, cum să mai păstrez discreţia învăţăturii tale?
Ci lasă-mă să-ţi caligrafiez cărarea cu osanale pe lângă tine sălcii - plânsul lor mă înduioşează o vreme.